6 decembrie, Aualeu – teatru de Garaj si Curte, Draga Elena, Scartz – Loc lejer, Timisoara

Imi place Timisoara … imi place la nebunie …

Avem oameni frumosi, suntem oameni frumosi, vor mai fi oameni frumosi … indubitabil!

Dar printre ei  …mai sunt si … boemii … artistii … fantezistii … poetii … visatorii … actorii … cantaretii … filozofii …

Si fiindca-s multi la numar, si fiindca-s infiniti la spirit, era musai sa se inventeze Scartz.

Ce e Scartz? Va spun eu … un Loc lejer … undeva prin Timisoara.

Si mai e ceva acolo … ceva care … blowz your mind … if i’m allowed to speak like this …

Se cheama … teatru de garaj … si da … puteti sa va luati ragaz un timp sa zambiti ironic … dar … e adevarat … teatru de garaj …

Se ia una bucata Scartz, loc lejer … se adauga una bucata Fundatia Aualeu si se obtine teatru de garaj …

Ca topping … avem actori si studenti la teatru. Foarte bun toppingu’!!

Duminica am fo’ la teatru …  La Scartz … Programari, rezervari, asteptari …

Si a meritat …. ohhh .. cum a meritat …

Am atatea emotii cand scriu despre seara de duminica … si atat de putine cuvinte …

Inca ma gandesc ce m-a tulburat de fapt …

Si nu ma dumiresc … si iara ma cuprind frisoane … si ma inunda gandurile  … si ma sufoc … de la ce oare?

Cert e ca … nu va descriu piesa. Nu am cum. Nu am dreptul. Sunt egoist. Mergeti si convingeti-va!

De transfigurarea de pe chipul Elenei,

De lipsa de scrupule a lui Volodea

De foamea de filozofie a lui Pasa

De lipsa de viitor a lui Vitea

sau de … zbuciumul Lidei …

Si apoi … cortina …

Aplauze!! Aplauze!! Aplauze!!Aplauze!! Aplauze!! Aplauze!!

Si primul lucru ce iti ramane in minte.. sunt acele 15-20 de secunde in care  … s-a auzit doar vechiul orologiu de pe perete … si atat! Nici o respiratie, nici un zgomot, nici o miscare, nici o unda … nimic.

Tacere …

Si iar … invariabil … inchid ochii si imi aduc aminte de momentul ala …si cel mai bun cuvant care sa defineasca starea mea de acum e… Brrr …

Rezumat la aberatiile de mai sus

6 decembrie – Scartz – teatru de garaj

Piesa: Draga Elena, scrisa de Ludmila Razumovskaia

Regia:  Ovidiu Mihaita

Actori: Christine Cizmas, Andreea Grigoras, Marian Parvulescu, Andrei Catalin, Alexandru Konyar.

Unde ii gasiti: http://aualeu.ro/blog/

Ma inchin umil, si niciodata singur, in fata voastra!!

Pana data viitoare…

27 noiembrie 2009, Pragu’ de Sus & invitatii, Porto Arte, Timisoara

Haide haide haide hai … sa trecem puntea …

Haide haide haide hai … sa ne-naltam …

Vino vino vino acum … vino iubito …

Iti ofer dac-ai sa vi … un buchet …. de reverii …

Si am trecut puntea … si am urcat pe vapor … si am vazut minunea

Si ne-am inaltat … cu noi, cu ei, cu spiritul, cu inima

Si am venit cu tot cu ele, cu dragele de ele ( versurile de la fiecare melodie ce s-a cantat pe scena si le-am cantat cu totii in cor),

Si ne-au oferit … si chiar ne-au oferit … cateva ore … prinse parca … intr-un buchet de reverii.

Mi-e usor sa scriu despre Pragu’ de Sus, ei sunt aproape de sufletul celor cateva zeci, poate sute de oameni care vin saptamana de saptamana la Folkul de la Porto Arte

Oameni prietenosi, oameni calzi, oameni talentati …. OAMENI.

Si pentru ca vremea era tarzie, sau poate ca acu’ s-o nimerit, s-au poate ca inca nu erau gata CD-urile … cine stie …

Cert e ca, am fost anuntati ca pe 27 noiembrie avem mare lansare mare …

Se lanseaza al doilea album Pragu’ de Sus – Ultimul poet.

Si nu mai e nimic de zis, doar de pus toalele pe noi, gasit loc cat mai in fata, luat buna dispozitia cu noi, cantat si aplaudat pana dupa bis-uri…

Bun plan … si acum … povestea …

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi .. nu s-ar povesti, o ceata de voinici. Si acesti voinici au pornit intr-o buna zi,  cu mic cu mare … la vanatoare.

Inarmati pana in dinti cu chitari, tobe, clape, muzicute si alte dracovenii au purces sa invinga toata proasta dispozitie, toata amaraciunea din lume, si toti cei alti zmei rai de pe lumea asta …

Si pentru ca, orice inceput de drum e greu, au cerut ajutorul unui maestru in ale atacurilor surpriza cu ajutorul fret-ului (o arma speciala si bine folosita de orice voinic destoinic ). Si acest maestru, Mircea Baniciu  pe numele lui, localnic bine instapanit pe aceste meleaguri, le-a aratat ca “Nimeni nimeni” nu ii poate impiedica pe ei sa se abata de la drumul lor. Fu’ o lupta mare, cu multe efecte, cu multe chitari, cu multe prim-planuri dar pana la urma, a iesit bine…

Plini de bucurie si motivati de aceasta lupta grea, care pana la urma a iesit bine, cei patru voinici au purces la drum in continuare. Si pentru ca orice piedica este diferita, s-au folosit de toate tacticile lor, bine invatate si stapanite.

Impotriva vremii tulburi de afara au folosit “Octombrie”, “Incident cu o frunza”, “Un zvon (Geamuri)”

Impotriva proastei dispozitii … “Peste rabdari”, “M-am saturat”, “De ce”, “Te-am cautat”, “Nu e timp”

Impotriva tuturor relelor din lume s-a folosit “Aniversare”, “Cantec de familie”, “Noaptea”, “Buchet de reverii”

Si au izbavit … cu varf si indesat inca!

Si apoi s-au odihnit un pic … ca deh … cale lunga sa le ajunga …

Si cum aceste lupte totdeauna atrag oameni cu ganduri si aptitudini marete, incet incet, pe langa cei patru voinici, au mai aparut si alti invitati.

Si cum, trebuiau testati inainte, au fost supusi unor demonstratii de dibacie in manuirea corzilor.

Si ce mai demonstratie … fara cuvinte … ce sa mai zic …

Noii prieteni de calatorie, pe numele lor, Horia Crisovan, Bujor Hariga, Victor Miclaus au intrecut asteptarile. Nu atat prin luptele individuale ( denumite de cunoscatori solo-uri instrumentale ) cat si prin tacticile si atacurile surpinzatoare care au adus lupta pe un taram cunoscut de toti.

Si astfel … am plecat “La drum” cu “Calatorul”, prin “Noaptea” in care “Vinovatii fara vina” au dat de un “Perete alb”, care le-a adus aminte ca “Nu e timp” .. de nimic … si atunci au pornit impreuna in cautarea legendarului “Soldier of fortune”, pe numele sau “El Zorab” care le-a facut calea usoara si izbanda mai accesibila …

La sfarsitul luptei si-au luat “Adio, deci pe curand” de la el .. si apoi … s-au asezat osteniti la un sfat de taina ( pentru cunoscatori acesta se cheama Bis )

Aici si-au amintit de “Campurile aurii”, “Vara la tara” si Intoarcerea din Orient”

Si am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa …

Rezumat poveste pentru lenesi:

Lansare album Pragu’ de sus – Ultimul poet

Vizionare videoclip – Nimeni nimeni, alaturi de Mircea Baniciu

Concert – 3 ore de muzica, format din 2 parti + bis + solo + intrumentale + + + +

Invitati – Horia Crisovan, Bujor Hariga, Victor Miclaus, Flavius Misaras

Sala plina ochi

Orale, aplauze, ovatii, ganduri, lacrimi in ochi, exaltari, multumiri, plecaciuni …

Ne vedem la urmatorul concert!

17 octombrie 2009, Nicu Alifantis & Calin Barcean, Porto Arte, Timisoara

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi timpla de stele …

Sau poate …

Norii-s de argint si zboara departe …

Sau mai bine …

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet …

Am tot incercat sa scriu despre acest concert … am reusit acuma ….

Sa fi fost toamna de vina? Sa fi fost un vis aparte? Sau doar cioburile unei iluzii?

Nu mai stiu nici eu …
Cert e ca … a reinceput sezonul concertelor la noi .. la Porto Arte …

Acuma … privind la rece acest concert imi dau seama ca a fost mai bun decat cel dinainte…

Nu pentru ca a fost sala plina ochi de oameni si corifeul s-a straduit sa ajunga pe scena prin multime …

Nu pentru ca am fost in primul rand la 1 metru de el …

Nu pentru ca s-au cantat la unison mai toate melodiile …

Ci pentru ca … am asistat la un moment de exaltare sufleteasca … un moment de sinceritate poetica

… un moment unic de imbinare trup-suflet-chitara-poezie …. un moment de descatusare …

al emotiilor, al viselor, al mirarii, al vibratiei … al toamnei …

Si stau … si ma gandesc iar la acest concert … 2 oameni … 2 chitari … acelasi mesaj…

La care ma inchin … umil … si niciodata singur …

Pana data viitoare ….

A thousand kisses deep …

Because I know and you don’t,

Because I’m here and you’re not

Because your eyes are my haunt

Think of me, think alot …

The ponies run, the girls are young,
The odds are there to beat.
You win a while, and then it?s done ?
Your little winning streak.
And summoned now to deal
With your invincible defeat,
You live your life as if it?s real,
A Thousand Kisses Deep.

I?m turning tricks, I?m getting fixed,
I?m back on Boogie Street.
You lose your grip, and then you slip
Into the Masterpiece.
And maybe I had miles to drive,
And promises to keep:
You ditch it all to stay alive,
A Thousand Kisses Deep.

And sometimes when the night is slow,
The wretched and the meek,
We gather up our hearts and go,
A Thousand Kisses Deep.

Confined to sex, we pressed against
The limits of the sea:
I saw there were no oceans left
For scavengers like me.
I made it to the forward deck.
I blessed our remnant fleet ?
And then consented to be wrecked,
A Thousand Kisses Deep.

I?m turning tricks, I?m getting fixed,
I?m back on Boogie Street.
I guess they won?t exchange the gifts
That you were meant to keep.
And quiet is the thought of you,
The file on you complete,
Except what we forgot to do,
A Thousand Kisses Deep.

And sometimes when the night is slow,
The wretched and the meek,
We gather up our hearts and go,
A Thousand Kisses Deep.

The ponies run, the gïrls are young,
The odds are there to beat . . .

Leonard Cohen – A thousand kisses deep

I had a dream once …

Nobody seems to drift like me
Into the midst of my own fears
Or are you even blind to see
The scream that fall from my own tears.

Nobody taught me about life
And milestones that i need to meet
And cuts through me, oh crippled knife
Devour me, it’s my defeat.

Nobody showed me what is right
Or when i have to give my toll
My dream is gone, without a fight
Like shady leafs that autumn …fall.

31 iulie 2009, AG Weinberger, Mircea Vintila, Ioan Gyuri Pascu, Mircea Baniciu & Ioji Kappl & Vlady Cnejevici, Piata Unirii, Timisoara

Nici nu stiu cum sa incep …

sau de unde …

Acu e tarziu … in o ora e 3 august … ziua orasului, ziua Timisoarei.

Si anul acesta … ca in oricare alt an, avem concert in Piata Unirii .

Tot weekend-ul.

Personal am fost doar in seara de vineri … doar aia m-a atras …

Poate pentru ca … am ascultat un concert in care am ramas mut?

Am avut momente in care am exclamat …”Doamne, cum poate sa cante asa?” …

Si nu doar la AG Weinberger Blues Band … cei care au deschis seara ….

si in ce fel …

cu un blues curat, dur, melodios, clar, vibrant…

“coz’ i just … wanna make love to you!”

bun blues … bun rau!

uite ca se poate si la noi …

Sa va mai spun ca .. apoi a urmat Mircea Vintila? si nu singur? … si cu Constantin .. si cu Veronica … si cu un om pe niste scari?

si apoi .. de la Popan Nan .. pana la Hanul lui Manuc … visam la camasa de noapte a Mirunei …

Cireasa de pe tort … si la inaltime.. si la figurat … a fost … Ioan Gyuri Pascu …

care nu a venit singur … a venit cu Vlady Cnejevici, Marian Ionescu si Cristi Iorga …

pentru cei care nu stiu cum canta Ioan Gyuri Pascu … sa va fie rusine!

pentru ca … e un fel de mare fel …

din suflet! .. alt cuvant nu am .. si nici nu mai caut …

dar revenind la Timisoara … si la timisoreni …

ultima parte a serii .. a fost a lor …

a .. timisorenilor …

a lui Mircea Baniciu si a lui Ioji Kappl … fireste …

Cu care ne-am amintit de prima lor melodie … Vremuri …

apoi de Mugur de fluier …

apoi de Vara la tara, apoi ne-am intors in Orient …

si apoi am plecat prin praf … pe drumuri nestiuite … cu Mica tiganiada …

si pentru ca era 31 iulie … am reusit sa facem un duet … publicul si cei de pe scena …

si ne-am unit vocile pentru a-i canta “La multi ani” .. lui Mircea Baniciu … cu voci, cu aplauze, cu tort, cu artificii … cum am stiut …

e timisorean de al nostru …

era firesc …

Si la bis am avut …Andrii Popa …

si am plecat acasa … cu un singur gand ….

“Fie sa renasca numai cel ce har,

Are de-a renaste curatit prin jar

Din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum

Astazi ca si maine, pururi si acum. “

Lene

Stau….

As vrea sa ma ridic incet,

Dar teama este mai profunda

Ca voi pica la loc, cam … desuet

Si cazatura, nu va fi la fel de blanda…

Scriu…

Din dragul de a umple foaia

Crampeie din povesti cu munti de roca arsa

Despre un vis si un sarut … pe plaja din Mamaia,

Sau despre viata mea privita ca o farsa….

Adorm….

Cu gandul ca maine va fi un pic mai bine

Si planuiesc o evadare pe ale viselor carari

Cu influxiuni de ganduri vesele cu tine

Sau cu dureri ascunse de prin alte zari…

Injur….

Pe toti care ma privesc cu mila

Si ii ostracizez in gandurile mele

Grr.. iar simt ca mi se face sila

De toti, de toate, bune, rele

27 iunie 2009, Ducu Bertzi si Calin Barcean, Porto Arte

Mi-e rusine … de mine. Am plecat cu preconceptii de acasa.

Acu … s-or dus … si ele la casa lor …

Dar… rusinea ramane …

Am fost la concert Ducu Bertzi acu ceva timp. Si de abia acum reusesc sa scriu despre el …

… sambata seara, cald, lumea .. si ea pe unde a reusit sa gaseasca o masa, un scaun, o locatie mai inalta sa vada scena…

Si pentru ca pe vaporul de la Porto Arte, “matelotul de serviciu”, Calin Barcean este cel care ne binedispune in fiecare seara de sambata, tot el a si inceput concertul …

..  cu ce stie el mai bine … cu chitara … cu Folk-ul de la Porto Arte … cu poezia lui Esenin … cu Complexul Studentesc … cu buchetul de reverii …

Si apoi a urmat … Ducu Bertzi …

Aveam CD-ul in mana “In concert” Ducu Bertzi & Florian Pittis …

Si iar mi-e rusine …

Ca mi-am amintit de prima intalnire cu Motzu … undeva, departe … in timp si in munte …

.. cine se aseamana se aduna … mare adevar …

Frumos le sade … acolo … in prietenia lor … fara vreme, fara nori, fara timp, fara soarta ….

Si deodata, acolo , la masa, mi-am promis … ceva…

Si a inceput sa cante Ducu … si in ce fel …

Am plecat cu el … si oare cu mai cine.. si pe cate carari … si de-ar fi .. daca ar fi … tu sa te intorci la mine … de mii de ori …

Dar noh … cand s-o-mpartit norocu’ .. fost-am eu dus la lucru … si am ramas … doar cu visul … lui Dinu Olarasu.

Si a venit pauza. Si am ramas tot … visand.

Cum cum aveam vant favorabil la pupa, am pornit ia “La drum” cu al nostru matelot, pentru ca fiecare dintre cei prezenti … simteau ca…

“Sun un frate tanar, care crede in dreptate..”, si .. ne-am saturat .. de faptul ca.. nimeni nimeni .. nu isi mai aminteste de.. amintirile cu haiduci….

Si apoi iara Ducu Bertzi… ne-a amintit ca  .. din ziua cand va fi  sa vii … tot de pe atunci … m-a facut sa ma indragostesc numai de ea … de ea si …de poezia lui Esenin … de focul vanat, de sufletul fara chei, de floare de colt  … si de Maramures …

Maramuresu’ .. frumoase locuri … numai acolo lui Ducu Bertzi … ii e draga veselia … se mai intreaba de ce beu eu cateodata …

sau poate … isi aduce aminte de timpurile in care era.. omul padurii …

Si apoi …moment Motzu … pentru ca … Sunt tanar doamna … si … Don’t think twice … it’s alright …. si mai ales pentru ca … Sfarsitul nu-i aici …

Am cantat, am aplaudat, am admirat, am lacrimat, am promis sa ne mai vedem si data viitoare …

Si el …

Si noi …

Si … am facut ce mi-am promis …

Si … pana data viitoare … Multumim Ducu Bertzi!!!!

Si daca …

Si daca azi e cald si maine nu,
Si vantul se cam lasa asteptat…
Si daca sunt aici, si esti si tu,
Arata-te, asa cum esti, nu e pacat

Si daca timpul simti c-apasa,
Peste pleoape, tot mai tare
Nu-inchide ochii, doar te lasa,
In voia lui, ca frunza plutitoare

Si daca ai in inima un vis
Si daca crezi ca merita-ncercat,
Nu astepta s-ajungi cu capul nins,
Revolta-te,  doar esti barbat …

Si daca iarba verde iti cuprinde mersul,
Si daca roua de pe ea, te doare,
Iubeste-i unduirile, rima si versul,
Si nu ceda, de la o palma oarecare.

6 iunie 2009, Magda Puskas, Valentin Moldovan, Porto Arte

… ma uit la afis … nimic spectaculos … doi oameni ca oricare altii … doi folk-isti … de la Cenaclu cica …

Si totusi … parca … ceva nu e la locu’ lui … hmmm …

Noh dara ca … Amu’ om viniit … Amu’ dara sa cantam …

“Buna seara … Sunt Magda Puskas din Reghin – Bistrita – Cluj”

“Buna seara … Sunt Valentin Moldovan din Baia – Mare”

… “Om bun deschide-ne poarta” … si pe versurile lui Dan Aldea Teodorovici … a inceput concertul …

Si ce concert …

… probabil daca stau si ma gandesc bine … a fost una din serile in care … mi-am dat seama ca … a fi roman este lucru mare … nu pentru faptul ca vorbim aceeasi limba.. ci pentru faptul ca … se mai pastreaza … inca … identitatea romaneasca in fiecare dintre noi …

Am vazut acest lucru .. ori de cate ori … pe scena se imbina muzica populara cu folk-ul viu … si ori de cate ori am cantat impreuna … unii mai tare, altii mai incet, altii doar aplaudand …

Nu stiu daca melodiile ce au fost cantate in concert sunt de vina, sau poate … felul cum s-a cantat … sau ritmul … sau poate doar inimile lor mari .. sunt de vina …. cert e ca … ne-au purtat prin stari si trairi pe care unii dintre noi .. le credeam uitate.

Eram melancolici cand am auzit “Romanta ploii” , sau poate chiar “Romanta vietii” … priveam tacuti la trecerea timpului si poate a “Destinului ce vine toamna” sau a inca unui “Apus de soare” regasindu-ne parca intr-un “Pastel absurd”.

Si pentru ca orice lucru bun necesita o “jertfa”, ne-am adus aminte si de “Ana lui Manole”… nu se putea altfel …

Am stat mult timp dupa concert, gandindu-ma ce mi-a placut mai mult …

Faptul ca Magda Puskas a cantat superb “Jocul” si “Ulciorul” si “La o cana cu vin” si “Descantec” si “Gutuia “si “Foaie alba, foaie neagra” …

… sau poate faptul ca Valentin Moldovan isi ia adio de la femei – “Femeilor mele, va spun adio”, poate un motiv ar si prin prelucrarea superba a “Cantecului de catanie” a  lui Grigore Lese. iar altul ar fi cautarea disperata pe “Marea Irlandei” a “Sarutului proscris” sau cine stie, poate doar pentru ca “Un om in amurg”, prins fara aparare de “Balada fugerata de vant” sau de “Balada de innourare”, a reusit in cele din urma sa se ascunda … intr-o “Crasma ordinara” …

Nu stiu inca nici acum raspunsul ….

In schimb stiu un lucru … odata cu ei … ne-am amintit de Anda Calugareanu, ni s-a facut “Dor de Nichita”, am iubit “Copacii fara padure” ai Tatianei Stepa, de Motu Pittis si “Vanare de vant”, de faptul ca inecatii din Atlantida au un imn al lor si ca la Apahida e mare bal mare …

Si peste toate astea …

S-a cantat Balada strainului (Rapa) … si .. Doamne cum s-a cantat! … o varianta mai veche ca timpul  dar atat de … pura, neslefuita, dura, vibranta … fara cuvinte …

Am lasat la urma, intentionat … partea in care s-a auzit Maramuresul si cantecele lui … si s-a auzit intr-un mare fel.

Melodii traditionale, unele demult uitate, au razbatut pret de jumatate de ceas, pana sus … la nori … si poate mai departe …

S-a cantat mult … un concert frumos, implinit … si am ajuns pana in “Zori de zi” cantand despre “Ciuleandra” sau chiar despre “Sarmani artisti” …

Intr-un final, am multumit Magdai Puskas si lui Valentin Moldovan pentru concert, si am plecat spre casa cu o fixatie …

“Si totusi exista iubire … si totusi exista blestem …”

Multumim de concert.