Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi timpla de stele …
Sau poate …
Norii-s de argint si zboara departe …
Sau mai bine …
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet …
Am tot incercat sa scriu despre acest concert … am reusit acuma ….
Sa fi fost toamna de vina? Sa fi fost un vis aparte? Sau doar cioburile unei iluzii?
Nu mai stiu nici eu …
Cert e ca … a reinceput sezonul concertelor la noi .. la Porto Arte …
Acuma … privind la rece acest concert imi dau seama ca a fost mai bun decat cel dinainte…
Nu pentru ca a fost sala plina ochi de oameni si corifeul s-a straduit sa ajunga pe scena prin multime …
Nu pentru ca am fost in primul rand la 1 metru de el …
Nu pentru ca s-au cantat la unison mai toate melodiile …
Ci pentru ca … am asistat la un moment de exaltare sufleteasca … un moment de sinceritate poetica
… un moment unic de imbinare trup-suflet-chitara-poezie …. un moment de descatusare …
al emotiilor, al viselor, al mirarii, al vibratiei … al toamnei …
Si stau … si ma gandesc iar la acest concert … 2 oameni … 2 chitari … acelasi mesaj…
La care ma inchin … umil … si niciodata singur …
Pana data viitoare ….
